Editorial: Iulian Buduran & Vali Peptenatu
Asociația Adevăr și Curaj ( 18.11.2025 )
În Târgu Jiu, orașul lui Brâncuși și al eroilor neamului, se află un monument istoric cu o vechime de aproape 250 de ani: Crucea de Piatră, ridicată în anul 1779.
Este una dintre cele mai vechi mărturii ale identității noastre românești.
■ Dar cum arată astăzi?
● Ca un obiect abandonat.
● Ca o relicvă lăsată la voia întâmplării.
● Ca și cum nu ar mai conta pentru nimeni.
🇷🇴 CE VEDE ORICE CETĂȚEAN ÎN TEREN
● Crucea este la un metru de trotuar, dar nu are niciun panou, nicio placă, nimic care să spună că e monument istoric.
● Monumentul este încadrat într-un gard metalic în formă de U, ca un lucru fără valoare, blocat între limitele proprietății private.
● În fața crucii, exact în zona de acces, se află o instalație de gaze, complet nepotrivită și periculoasă pentru o zonă de patrimoniu.
● Nu există zona de protecție obligatorie de minim 2 metri, prevăzută de lege pentru monumente istorice.
● Monumentul nu este pus în valoare, nu este protejat, nu este semnalizat, nu este tratat ca un bun al comunității.
„Aceasta este realitatea pe care o poate vedea orice om în doar câteva secunde.”
🇷🇴 CE SPUNE LEGEA ȘI CE NU RESPECTĂ AUTORITĂȚILE
Conform Legii 422/2001, monumentele istorice trebuie:
✔ protejate
✔ semnalizate
✔ păstrate în zona lor de protecție
✔ accesibile publicului
✔ întreținute periodic
✔ ferite de instalații, garduri sau construcții lipite de ele
NIMIC din toate acestea nu este respectat la Crucea de Piatră.
🇷🇴 CE A FĂCUT CONSILIUL LOCAL PRIN HCL 387/2025
Consiliul Local Târgu Jiu a adoptat, în unanimitate, HCL nr. 387/28.08.2025, prin care monumentul:
✔ a devenit bun de uz public,
✔ a devenit de interes public local,
✔ trebuie inclus în domeniul public al municipiului,
✔ trebuie protejat de autoritățile locale.
Pe scurt: orașul și-a asumat monumentul.
Pe hârtie, Târgu Jiu devine proprietar.
Dar în practică?
Monumentul stă tot în garduri și lângă gaze.
🇷🇴 CE SPUNE DJC GORJ (MINISTERUL CULTURII)
În răspunsul oficial primit:
● instituția recunoaște că monumentul se află pe teren privat;
● spune că gardurile sunt „reversibile”;
● recunoaște că NU există zona de protecție stabilită;
● nu indică nicio măsură concretă pentru protecție;
● nu observă problema instalației de gaze din față;
● nu menționează obligațiile Primăriei după HCL 387/2025;
● nu cere mutarea gardului sau eliberarea zonei de protecție.
Este un răspuns rece și birocratic, care nu ajută cu nimic comunitatea și nici monumentul.
🇷🇴 CE NU SPUNE DJC GORJ, DEȘI SE VEDE CU OCHIUL LIBER
● că accesul real la monument este afectat de garduri
● că instalația de gaze nu are ce căuta în fața unui monument
● că zona de protecție lipsește complet
● că monumentul este neprotejat împotriva degradării
● că monumentul NU este semnalizat, deși este obligatoriu
● că HCL 387/2025 schimbă regimul juridic și impune responsabilități clare Primăriei
Instituția a transmis un răspuns care nu scoate la lumină problemele din teren, ci doar reinterpretări birocratice.
🇷🇴 DE CE ESTE ACEASTĂ SITUAȚIE GRAVĂ?
Pentru că vorbim despre un monument istoric.
Pentru că vorbim despre identitatea noastră locală.
Pentru că vorbim despre respectul față de trecut.
● Dacă noi, ca români, nu protejăm o cruce veche de două secole, atunci ce mai protejăm?
🇷🇴 CE CERE ASOCIAȚIA ADEVĂR ȘI CURAJ, ÎN NUMELE CETĂȚENILOR
1. Aplicarea imediată a HCL 387/2025 – includerea monumentului în domeniul public.
2. Eliminarea gardurilor din zona de protecție.
3. Mutarea instalației de gaze, conform legii și normelor ANRE.
4. Reinstalarea zonei de protecție de minim 2 metri.
5. Semnalizarea oficială ca monument istoric.
6. Punerea în valoare a monumentului, cu panou şi delimitare vizibilă.
7. Intervenție de urgență a Ministerului Culturii.
8. Verificarea de către ISC și ANRE a lucrărilor și instalațiilor din zonă.
Nu cerem favoruri.
Cerem respect pentru istorie și respect pentru lege.
🇷🇴 TÂRGU JIU NU-ȘI POATE PERMITE SĂ-ȘI BATĂ JOC DE PROPRIA ISTORIE
Crucea de Piatră din 1779 este o parte din sufletul Gorjului.
Un popor care nu-și respectă monumentele își pierde memoria.
Iar când memoria dispare, dispare și identitatea.
Asociația Adevăr și Curaj nu va tăcea.
Nu vom lăsa acest monument să fie îngropat în garduri și nepăsare.
––––––––––––––––––––––
Editorial realizat de: Iulian Buduran & Vali Peptenatu
Asociația Adevăr și Curaj