Autori: Iulian-Dumitru Buduran & Valeriu-Marius Peptenatu
Avertizori de Interes Public – Asociația Adevăr și Curaj
Într-un colț uitat al Municipiului Târgu Jiu, pe strada 23 August nr. 49A, stă tăcută o mărturie de peste două veacuri a credinței și identității românești – Crucea de Piatră din anul 1779, monument istoric înscris la poziția nr. 477 în Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii (cod GJ-IV-m-B-09480).
A fost martora războaielor, a generațiilor și a rugăciunilor strămoșilor noștri.
Dar astăzi, Crucea de Piatră este izolată între garduri metalice, cu un contor de gaze amplasat chiar în fața ei, sufocată de nepăsare și de rușinea indiferenței.
🇷🇴 De la patrimoniu public la „cedare” privată
Ceea ce face această situație și mai gravă este faptul că inclusiv terenul pe care a fost construit monumentul în anul 1779, teren aflat inițial în domeniul public al Municipiului Târgu Jiu, a fost „cedat” prin acte administrative locale unor proprietari privați din vecinătate.
Astfel, monumentul istoric – protejat prin Legea nr. 422/2001 – nu mai beneficiază nici măcar de terenul său de protecție, fiind înghesuit între proprietăți private, fără acces public real și fără perimetru delimitat.
Aceasta este o abatere gravă de la regimul juridic al monumentelor istorice, pentru că legea interzice explicit înstrăinarea sau micșorarea zonei de protecție a unui bun de patrimoniu.
Cu alte cuvinte, Crucea din 1779 a fost exilată din propriul ei pământ.
🇷🇴 Monumentul dispare sub ochii noștri
În ultimii 30 de ani, degradarea s-a accentuat dramatic.
De la Revoluția din 1990 până astăzi, aproximativ 80% din inscripțiile chirilice originale de pe piatra monumentului au dispărut complet, șterse de ploi, mușchi și neglijență.
Nu există nicio restaurare, nicio curățare profesională, nicio placă de protecție.
Crucea care a rezistat aproape 250 de ani stă acum fără demnitate, neprotejată, aproape invizibilă, acoperită de umbră și garduri.
🇷🇴 Legea există, dar nimeni nu o aplică
Conform Legii nr. 422/2001, autoritățile locale și centrale au obligația de a:
- delimita zona de protecție a monumentului;
- semnaliza monumentul și a-l pune în valoare;
- interzice orice construcție sau instalație care afectează vizibilitatea acestuia;
- asigura întreținerea și conservarea sa.
Nimic din toate acestea nu s-a făcut.
Primăria Municipiului Târgu Jiu, Direcția Județeană pentru Cultură Gorj și Inspectoratul de Poliție Județean Gorj au tăcut.
Ministerul Culturii, deși sesizat în mod repetat, a pasat răspunderea exact celor care au permis degradarea.
🇷🇴 Hotărârea Consiliului Local – o formă fără fond
În august 2025, Consiliul Local Târgu Jiu a adoptat Hotărârea nr. 387/28.08.2025, prin care Crucea de Piatră a fost declarată „bun de interes public local”.
Toți cei 21 de consilieri au votat „pentru”.
Dar în teren, monumentul rămâne fără protecție reală, fără restaurare și fără terenul aferent.
Un act administrativ frumos pe hârtie, dar gol de conținut, cât timp monumentul continuă să se degradeze în fața unui contor de gaze.
🇷🇴 Ministerul Culturii – indiferență și birocrație
Situația a fost adusă oficial la cunoștința Ministerului Culturii, inclusiv ministrului Demeter András István, de către cetățeanul și avertizorul public Valeriu-Marius Peptenatu.
Răspunsurile instituției au fost evazive.
Ministerul a preferat să paseze responsabilitatea către autoritățile locale, deși are obligația legală de a asigura protecția patrimoniului cultural național, indiferent de regimul juridic al terenului.
Rezultatul este o tăcere administrativă care echivalează cu complicitatea la distrugerea treptată a patrimoniului.
🇷🇴 O cruce care nu mai e văzută
Crucea de Piatră din Târgu Jiu nu este inclusă în Ansamblul Brâncuși – Calea Eroilor (propus pentru UNESCO), dar are valoare istorică locală inestimabilă.
Ea amintește de credința, curajul și rădăcinile gorjenilor din secolul al XVIII-lea.
Astăzi, în loc să fie iluminată și protejată, este acoperită de garduri și de rușinea uitării.
Această imagine doare.
Un popor care își lasă crucile să dispară sub buruieni, garduri și contoare de gaze, nu își mai respectă strămoșii.
🇷🇴 Cerem fapte, nu vorbe
Avertizorii de Interes Public Iulian-Dumitru Buduran și Valeriu-Marius Peptenatu, prin Asociația Adevăr și Curaj, solicită public:
1. Identificarea și reîntoarcerea în domeniul public a terenului aferent monumentului;
2. Mutarea imediată a contorului de gaze care obturează vizibilitatea monumentului;
3. Restaurarea inscripțiilor chirilice și conservarea pietrei originale;
4. Amenajarea unui spațiu de protecție și informare, cu iluminat și panou explicativ;
5. Verificarea legalității cedării terenului de către IPJ Gorj și Curtea de Conturi, având în vedere regimul juridic de protecție;
6. Intervenția directă a Ministerului Culturii printr-un control și plan de conservare.
🇷🇴 Tăcerea politică și ipocrizia „patriotismului”
Partidele locale care se declară „suveraniste” și „patriotice” – AUR Gorj și SOS România – nu au scos un cuvânt despre această rușine.
Nici conferințe, nici interpelări, nici reacții.
Se luptă pentru imagine, dar nu pentru identitate.
Când vine vorba de protejarea reală a istoriei românești, tăcerea lor e mai grea decât trădarea.
🇷🇴 Concluzie: O cruce înconjurată de nepăsare
Crucea de Piatră din 1779 nu mai are glas, dar are o durere mută:
a fost lăsată fără pământul ei, fără protecție și fără respect.
A rezistat războaielor, regimurilor și vremii, dar nu rezistă indiferenței.
Astăzi, monumentul nu cere flori, ci dreptate.
Cere doar ca statul român, prin instituțiile sale, să nu își mai lase istoria să moară încet, între garduri și birocrație.
🇷🇴 Campanie civică inițiată de:
Asociația „Adevăr și Curaj”
Avertizori de Interes Public: Iulian-Dumitru Buduran & Valeriu-Marius Peptenatu
https://asociatiaadevarsicuraj.ro